frățietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRĂȚIETÁTE s. f. (
Înv.) Fraternitate; frăție. [
Pr.:
-ți-e-] –
Frăție +
suf. -tate.frățietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frățietáte (-ți-e-) s. f.,
g.-d. art. frățietắții