frățesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. –
Frate +
suf. -esc.frățesc (Dicționaru limbii românești, 1939)frățésc, -eáscă adj. De frate, fratern:
ĭubire frățească.frățesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frățésc adj. m.,
f. frățeáscă; pl. m. și
f. frățéștifrățesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frățesc a. ca la frați:
iubire frățească.