frăsui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV.
1. Refl.,
Intranz. (
Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări.
2. Refl. (
Pop. și
fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După
ucr. frasuvaty.frăsui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)frăsuí (-uésc, frăsuít), vb. refl. – (
Mold.)
1. A-și pierde răbdarea, a se agita. –
2. A se plînge.
Rut. frasuvaty śa „a se neliniști” (DAR).
frăsui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frăsuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. frăsuiésc, imperf. 3
sg. frăsuiá; conj. prez. 3
să frăsuiáscă