frâuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRÂULÉȚ,frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.
frâuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frâuléț(frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe