frustrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor;
p. ext. înșelător. –
Frustra +
suf. -ator.frustrator (Dicționar de neologisme, 1986)FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr.
frustrateur].
frustrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant. (< fr.
frustrateur)
frustrator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frustrator a.
Jur. făcut pentru a frustra, a eluda, a câștiga timp.