frustrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de
a frustra și rezultatul ei. –
V. frustra.frustrare (Dicționar de neologisme, 1986)FRUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [<
frustra].
frustrare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FRUSTRÁRE (‹
frustra, după
fr.)
s. f. 1. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei.
2. (
PSIH.,
SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situație.
frustrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frustráre s. f.,
g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri