frustra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUSTRÁ, frustrez, vb. I.
Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi;
p. ext. a înșela. – Din
fr. frustrer, lat. frustrari.frustra (Dicționar de neologisme, 1986)FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr.
frustrer, lat.
frustrari].
frustra (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr.
frustrer, lat.
frustrari)
frustra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frustrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
frustreázăfrustrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frustrà v.
1. a priva pe cineva de un ce datorit:
a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.