frustrà - explicat in DEX

frustra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustra (Dicționar de neologisme, 1986)
FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].

frustra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)

frustra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.