frust - explicat in DEX

frust (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. (Livr.). 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

frust (Dicționar de neologisme, 1986)
FRUST, -Ă adj. 1. (Despre monede, medalii, sculpturi) Tocit, șters de vreme. 2. (Fig.) Rustic; nelucrat, natural, simplu. [< fr. fruste, cf. it. frusto – uzat].

frust (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FRUST, -Ă adj. 1. (despre monede, medalii) tocit, șters de vreme. 2. (fig.) brut, nelucrat, rudimentar, simplu. (< fr. fruste)

frust (Dicționaru limbii românești, 1939)
*frust, -ă adj. (fr. fruste, d. it. frusto, uzat, ferfenițit, d. lat. frustum, sfărămătură). Șters de vechime: medalie frustă. Fig. Grosolan, necĭoplit: stil frust. Adv. A scrie frust.

frust (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frust (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frust a. se zice de o monedă sau medalie cu suprafața ștearsă.