frupt - explicat in DEX

frupt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. ♦ Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

frupt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
frupt (frúpturi), s. n. – 1. Produs lactat. – 2. În general, produse lactate și carne, alimente interzise în zilele de post. – 3. Zi de frupt. – 4. Carnaval. – Istr. frupt. Lat. fruptus, cu sensul general de „produs” (Șeineanu, Semasiol., 182; Pușcariu 660; Candrea-Dens., 664; REW 3537; DAR), cf. alb. früt (Meyer 111; Philippide, II, 643), it. frutto, prov. fruch, fr. fruit, cat. fruyt, v. sp. frucho, port. fruto. Cf. și dubletul neol. fruct. Der. înfrupta, vb. refl. (a mînca în zilele de post carne; a gusta, a savura).

frupt (Dicționaru limbii românești, 1939)
frupt n., pl. urĭ (lat. fructus, it. frutto, pv. fruch, fr. fruit, cat. fruyt, sp. frucho, pg. fruto. Mrom. frutu, d. ngr. frútton. V. fruct). Est. Producțiune: fruptu oilor (laptele). Frupt alb, lapte și derivate din el. Frupt dulce, mîncare care nu e de post (lapte saŭ carne). A mînca frupt (orĭ de frupt), a mînca carne, lapte saŭ oŭă.

frupt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frupt (înv.) s. n., pl. frúpturi

frupt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frupt n. Mold. mâncare de dulce (lăptării și brânzeturi) în zilele în cari e permis fruptul: astăzi e lăsatul fruptului. [Lat. FRUCTUS, restrâns la fructul sau rodul oilor, adică laptele, de unde sensul religios al vorbei].