frunzuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui
frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, foiță. –
Frunză +
suf. -uliță.frunzuliță (Dicționaru limbii românești, 1939)frunzulíță și
-nzúță f., pl.
e. Frunzișoară, frunză mică.
frunzuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frunzulíță s. f.,
g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe