frunzucă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNZÚCĂ,frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță – Frunză + suf. -ucă.
frunzucă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frunzúcă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci