frunzuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNZÚȚĂ,frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță.
frunzuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frunzúță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúței; pl. frunzúțe