frunziță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNZÍȚĂ,frunzițe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -iță.
frunziță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frunzíță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzíței; pl. frunzíțe