frunzișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNZIȘOÁRĂ, frunzișoare, s. f. Frunzuliță. –
Frunză +
suf. -ișoară.frunzișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)frunzișoáră f., pl.
e. Frunză mică. O plantă, nucușoară. Foiță, suliman roș care se vinde în formă de foĭ de hîrtie văpsită [!] (Mold. sud).
frunzișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frunzișoáră s. f.,
g.-d. art. frunzișoárei; pl. frunzișoárefrunzișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frunzișoară f. foiță roșie de uns obrazul și buzele.