frunzică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNZÍCĂ,frunzici, s. f. (Rar) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ică.
frunzică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frunzícă s. f., g.-d. art. frunzícii; pl. frunzíci