frunziș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. –
Frunză +
suf. -iș.frunziș (Dicționaru limbii românești, 1939)frunzíș n., pl.
urĭ. Loc unde frunzele-s dese în pădure orĭ într´un arbore. – La Isp. și
frunzét, pl.
urĭ.frunziș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frunzíș s. n.,
pl. frunzíșurifrunziș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frunziș n. grămadă de frunze.