frunzări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV.
Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar, etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. –
Frunză +
suf. -ări.