frunzar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe.
2. Umbrar făcut din crengi bogate.
3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [
Pl. și (
m.)
frunzari] –
Frunză +
suf. -ar.