frunzătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRUNZĂTÚRĂ,frunzături, s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ătură.
frunzătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) frunzătúră (rar) s. f., g.-d. art. frunzătúrii; pl. frunzătúri