fructifer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din
fr. fructifère.fructifer (Dicționar de neologisme, 1986)FRUCTIFÉR, -Ă adj. (
Despre pomi) Care produce fructe; roditor. ♦ (
Despre organele unei plante) Care poartă fructele. [< fr.
fructifère, cf. lat.
fructus – fruct,
ferre – a purta].
fructifer (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRUCTIFÉR, -Ă adj. 1. (despre pomi) care produce fructe. 2. (despre organele unei plante) care poartă fructele. (< fr.
fructifère)
fructifer (Dicționaru limbii românești, 1939)*fructifér, -ă adj. (lat.
frúctifer, -ífera, d.
fructus, fruct, și
-fer ca în
frigorifer, luceafăr). Care produce fructe bune de mîncat:
măru e arbore fructifer. V.
pom.fructifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fructifér adj. m.,
pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructiférefructifer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fructifer a. care poartă fructe:
arbore fructifer.