fructar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUCTÁR, fructari, s. m. Vânzător de fructe. –
Fruct +
suf. -ar.fructar (Dicționaru limbii românești, 1939)*fructár m. Negustor de fructe. S. n., pl.
e. Dulap orĭ cameră de păstrat fructe.
fructar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fructár (rar)
s. m.,
pl. fructári