fruct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊
Fructe zaharate (sau
zaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr.
2. Produse vegetale care servesc ca hrană.
3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod. [
Var.:
frúctă s. f.] – Din
lat. fructus.fruct (Dicționar de neologisme, 1986)FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundația unei flori și care conțin semințele plantei respective; poamă, rod.
2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod.
3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acțiuni etc.; beneficiu. ♦ (
Fig.) Operă, rezultat al unor străduințe, al muncii etc.
4. (
Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [< lat.
fructus].
fruct (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 3. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție. (< lat.
fructus)
fruct (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fruct (frúcte), s. n. – Produs care apare din floare, rod.
Lat. fructus (
sec. XIX). Este dublet al lui
frupt. –
Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe);
fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe);
fructifer, adj., din
fr.;
fructuos, adj., din
fr.;
fructifica, vb. (a folosi), din
lat. fructificare (
sec. XIX);
infructuos, adj., din
fr.fruct (Dicționaru limbii românești, 1939)*fruct n., pl.
e (lat.
fructus. V.
frupt, frugal, uzufruct). Poamă, rod (măr, pară, portocală ș. a.). Orĭ-ce rod (sămînță) de plantă.
Fals frupt. Pl. Rezultat (bun saŭ răŭ):
fructu munciĭ, leniĭ.fruct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fruct s. n.,
pl. frúctefruct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fruct n.
1. productul vegetalelor;
2. pl. tot ce pământul produce pentru hrană;
3. fig. folos, rezultat (bun sau rău):
fructele muncii sale; 4. Jur. veniturile unei moșii sau unui imobil.