frontogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRONTOGENÉZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din
fr. frontogénèse.frontogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)FRONTOGENÉZĂ s.f. (
Met.) Totalitatea fenomenelor care produc suprafețele frontale și perturbațiile atmosferice legate de ele. [< fr.
frontogenèse].
frontogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRONTOGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor care însoțesc formarea unui front (5). (< fr.
frontogenèse)
frontogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frontogenéză s. f.,
g.-d. art. frontogenézei; pl. frontogenéze