frontieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [
Pr.:
-ti-e-. –
Var.: (
înv.)
fruntárie s. f.] – Din
fr. frontière.