frontalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma)
Legea frontalității = canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din
fr. frontalité.frontalitate (Dicționar de neologisme, 1986)FRONTALITÁTE s.f. Principiu fundamental în sculptura antică, care cerea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului uman. [Cf. fr.
frontalité].
frontalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRONTALITÁTE s. f. principiu fundamental în sculptura și pictura antică, care cerea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului uman. (< fr.
frontalité)
frontalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frontalitáte s. f.,
g.-d. art. frontalitắții