fronseu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir – Din
fr. froncis.fronseu (Dicționar de neologisme, 1986)FRONSÉU s.n. Cută (a unei rochii, a unei cămăși etc.) menținută printr-un fir. [Pl.
-uri. / < fr.
froncis].
fronseu (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRONSÉU s. n. cută (a unei rochii, cămăși etc.) menținută printr-un fir. (< fr.
froncis)
fronseu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fronséu s. n.,
art. fronséul; pl. fronséuri