frizură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIZÚRĂ, frizuri, s. f. Freză
2. – Din
fr. frisure.frizură (Dicționar de neologisme, 1986)FRIZÚRĂ s.f. Felul cum este pieptănat părul; coafură, freză. [< fr.
frisure].
frizură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRIZÚRĂ s. f. coafură, freză
3. (< fr.
frisure)
frizură (Dicționaru limbii românești, 1939)*frizúră f., pl.
ĭ (fr.
frisure).
Barb. Peptănătură [!]. – Vulg.
freză. (Lung. Univ. 16 Ian. 1939; 4, 3).
frizură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frizúră s. f.,
g.-d. art. frizúrii; pl. frizúrifrizură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frizură f. păr frizat.