fretare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de
a freta și rezultatul ei. –
V. freta.fretare (Dicționar de neologisme, 1986)FRETÁRE s.f. 1. Ansamblare prin contact strâns a două piese care urmează să facă un corp comun.
2. Armare transversală a pieselor de beton armat. [<
freta].
fretare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FRETÁRE (‹
fr.)
s. f. 1. Asamblare prin presarea a două piese metalice de tip arbore-alezaj. Se poate realiza fie prin încălzirea piesei corespunzătoare (alezajul), fie prin răcirea (contracția) piesei cuprinse (arborele). O dată cu revenirea la temperatura normală, cele două piese asamblate vor realiza, între ele, un ajustaj cu strângere.
2. Armare a pieselor de beton armat (mai ales stâlpi) cu ajutorul fretelor (
3).
fretare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fretáre s. f.,
g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri