frenezie - explicat in DEX

frenezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – din fr. frénésie.

frenezie (Dicționar de neologisme, 1986)
FRENEZÍE s.f. Excitare excesivă; (p. ext.) pasiune puternică și violentă. ◊ Cu frenezie = ca în delir; frenetic. [Gen. -iei. / cf. fr. frénésie, it. frenesia < gr. phrenesis – tulburare, agitație].

frenezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FRENEZÍE s. f. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu ~ = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie)

frenezie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*frenezíe f. (fr. frénésie, mlat. phrenésia, d. mgr. și ngr. frenesia. V. frenologie). Delir furios. Fig. Exces în vre-o pasiune: a te deda cu frenezie la joc.

frenezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

frenezie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frenezie f. delir.