fremătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. –
Fremăta +
suf. -ător.fremătător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fremătătór adj. m.,
pl. fremătătóri; f. sg. și
pl. fremătătoáre