freamăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă.
2. Fig. Fior, înfiorare. [
Var.: (
reg.)
hreámăt s. n.] – Din
lat. fremitus