fregată - explicat in DEX

fregată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

fregată (Dicționar de neologisme, 1986)
FREGÁTĂ s.f. 1. Veche navă de război cu vele, rapidă, înarmată ușor, folosită mai ales în operațiile de recunoaștere. 2. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. [Cf. fr. frégate, it. fregata].

fregată (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FREGÁTĂ s. f. 1. veche navă de război cu vele, rapidă, cu trei catarge și artilerie puternică, de recunoaștere, de pază și de legătură între navele mari. ◊ navă militară modernă de tonaj mic, manevrieră și rapidă. 2. pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. (< fr. frégate, it. fregata)

fregată (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fregátă f., pl. e (fr. fregate, d. it. fregata). Un fel de corabie cu pînze din vechea marină. Vapor chĭurasat cu o singură baterie acoperită și cu maĭ puțin de 60 de tunurĭ. (Înlocuit azĭ de încrucișător [!]). Un gen de păsărĭ palmipede din mările tropicale, cu aripĭ imense și puternice și de o infinită putere de zburat.

fregată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fregátă s. f., g.-d. art. fregátei; pl. fregáte

fregată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fregată f. cel mai mare dintre bastimente cu o singură baterie acoperită.