fredonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de
a fredona. –
V. fredona.fredonare (Dicționar de neologisme, 1986)FREDONÁRE s.f. Acțiunea de a fredona. [<
fredona].
fredonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fredonáre s. f.,
g.-d. art. fredonắrii; pl. fredonắri