frecventativ - explicat in DEX

frecventativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

frecventativ (Dicționar de neologisme, 1986)
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (Gram.; despre verbe) Care arată o repetare a unei acțiuni. V. iterativ. [< lat. frequentativus, cf. (verba) frequentativa].

frecventativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni. (< lat. frequentativus, fr. fréquentatif)

frecventativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
frecventativ a. Gram. care arată frecvența sau repetițiunea: verb frecventativ.