frecventa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECVENTÁ, frecventez, vb. I.
Tranz. A merge des
2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦
Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din
lat. frequentare, fr. fréquenter.