frecventare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. –
V. frecventa.frecventare (Dicționar de neologisme, 1986)FRECVENTÁRE s.f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. [<
frecventa].
frecventare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frecventáre s. f.,
g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri