frecventa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECVENTÁ, frecventez, vb. I.
Tranz. A merge des
2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦
Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din
lat. frequentare, fr. fréquenter.frecventa (Dicționar de neologisme, 1986)FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (
Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it.
frequentare].
frecventa (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat.
frequentare, fr.
fréquenter)
frecventa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frecventá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
frecventeázăfrecventà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frecventà v.
1. a merge adesea într’un loc:
a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente:
nu frecventați pe cei răi.