frecvent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des
2, la intervale de timp scurte; des
2; obișnuit. – Din
lat. frequens, -ntis.frecvent (Dicționar de neologisme, 1986)FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat.
frequens].
frecvent (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat.
frequens, fr.
fréquent)
frecvent (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. –
Var. frecuent. Lat. frecuentem (
sec. XIX), cu pronunțarea
germ. (
var., cu pronunțarea
it.). –
Der. frecventa (
var. frecuenta),
vb. (a merge des într-un loc);
frecvență (
var. frecuență),
s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).
frecvent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frecvént adj. m.,
pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvéntefrecvent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frecvent a. des:
vizite frecvente.