frecuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊
Expr. (
Fam.)
A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦
Fig. (La
pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. –
Freca +
suf. -uș.frecuș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)frecuș, frecușuri s. n. 1. dojană, mustrare.
2. neînțelegere, ceartă.
3. contact sexual.
4. masturbare.
frecuș (Dicționaru limbii românești, 1939)frecúș n., pl.
urĭ. O unealtă cizmărească de lustruit talpa (cp. cu
răzuș).
Fig. Iron. Bătaĭe saŭ ocară, răfuĭală:
ĭ-a tras un frecuș. Frecătură, contact:
frecușu juguluĭ vĭețiĭ (Car.). Loc frecŭentat, loc pe unde se freacă (se vîntură) mulțimea:
acolo era frecușu dracilor.frecuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frecúș s. n.,
pl. frecúșurifrecuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frecuș n.
fam. 1. mustrare;
2. bătaie bună, trânteală.