frecuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊
Expr. (
Fam.)
A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦
Fig. (La
pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. –
Freca +
suf. -uș.