frecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECÁRE, frecări, s. f. Acțiunea de
a (se) freca; frecuș, frecătură (
1). ♦ (
Fiz.) Interacțiune a două corpuri aflate în contact; forță pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricțiune(
1). –
V. freca.frecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frecáre s. f.,
g.-d. art. frecắrii; pl. frecắri