frecătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare.
2. Loc care poartă urma unei frecări.
3. Fig. Mustrare aspră.
4. Fig. (La
pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. –
Lat. fricatura.frecătură (Dicționaru limbii românești, 1939)frecătúră f., pl.
ĭ. Rezultatu frecăriĭ, fricțiune.
Fig. Frecuș, ocară, șicană, prelucrare:
ĭ-a tras o frecătură bună.frecătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frecătúră s. f.,
g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri