freca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRECÁ, frec, vb. I.
Tranz. 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact.
2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța.
3. A fricționa.
4. Fig. (
Fam.) A bate. ◊
Expr. A freca (cuiva)
ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din
lat. fricare.freca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)frecá (fréc, frecát), vb. –
1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. –
2. A șterge, a curăța. –
3. A frecționa. –
4. A bate, a ciomăgi. –
5. A examina, a cerceta, a iscodi. –
Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR),
cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov.,
cat.,
sp.,
port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă);
frecător, s. n. (spălător, chiuvetă);
frecătură, s. f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană);
frecuș, s. n. (frecare; mustrare, dojană);
frecăței, s. m. pl. (tăiței; răzuire, radere);
frecătoare, s. f. (cîrpă de șters;
înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala);
frecuciu, s. n. (loc unde peștii își depun icrele);
frichini, vb. (
vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi);
frichineală, s. f. (
vulg., frecare; sîcîială).
freca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)freca, frec I v. t. a excita, a mângâia zonele erogene ale partenerului de sex.
II. v. r. a se excita; a se mângâia reciproc.
freca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frecá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
freácăfrecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frecà v.
1. a trece cu un lucru de mai multe ori peste altul apăsând asupra-i, spre a-l șterge sau curăța:
a freca o masă cu o perie, a-și freca ochii; 2. a unge cu ceară și a freca spre a-i da lustru:
a freca scândurile; 3. a fricționa:
l´am frecat cu spirt; 4. fam. a bate:
a freca ridichea cuiva; 5. în limba școlărească, a fi riguros cu un elev:
m’a frecat la examen. [Lat. FRICARE].