frazeologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele.
2. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [
Pr.:
-ze-o-] – Din
fr. phraséologie.frazeologie (Dicționar de neologisme, 1986)FRAZEOLOGÍE s.f. 1. Fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor.
2. Vorbărie goală, fără conținut; pălăvrăgeală. [Gen.
-iei. / < fr.
phraséologie, cf. gr.
phrasis – frază,
logos – vorbire].
frazeologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRAZEOLOGÍE s. f. 1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală. 3. disciplină care studiază unitățile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte. (< fr.
phraséologie)
frazeologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*frazeologíe f. (vgr.
phraseología). Construcțiunea frazeĭ particulară uneĭ limbĭ, unuĭ scriitor:
frazeologia latină. Înșirare de vorbe goale:
frazeologia demagogică.frazeologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frazeologíe (-ze-o-) s. f.,
art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíilefrazeologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frazeologie f.
1. construcțiune de frază particulară unei limbi, unui scriitor;
2. vorbe goale, cuvântare deșartă.