fraudare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de
a frauda. [
Pr.:
fra-u-] –
V. frauda.fraudare (Dicționar de neologisme, 1986)FRAUDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a frauda; înșelare, defraudare. [<
frauda].
fraudare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fraudáre (fra-u-) s. f.,
g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri