franțuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (
pop.) Francez. – Din
rus. franțuz.franțuz (Dicționaru limbii românești, 1939)Franțúz, -oáĭcă și (Mold.),
-úșcă s., pl.
jĭ, e, ște (
oaĭ o silabă. Rus.
Francúz, Francúženka, pol.
Francúz, Francuzka, d. germ.
Franzose, it.
Francese, Francez).
Vechĭ. Azĭ fam. Francez, locuitor din Francia. S. n., pl.
urĭ. Cheĭe franceză (p. șuruburĭ).
franțuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)franțúz (
înv.)
s. m.,
pl. franțúji