franzelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din
ngr. frantzóla.franzelă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)franzélă (franzéle), s. f. – Pîine albă. –
Var. franzolă. Mr. frunzelă. Ngr. φραντσόλα (Pascu,
Arch. Rom., VI, 230; Pascu, I, 235; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 381; Gáldi 192), din
it. franc(ce)sella, cf. tc. francala (Miklosich,
Türk. St., 56),
bg. franğela. Cf. frînc. Der. franzelar, s. m. (brutar);
franzelărie, s. f. (brutărie).
franzelă (Dicționaru limbii românești, 1939)franzélă f., pl.
e (ngr.
frantzéla, de unde și turc.
franğela, firanğyla, limba francă, pîne [!] albă, adică „franceză, eŭropenească”). Pîne de lux, albă și maĭ mică. – În est și
franzolă și
franzoală (ngr.
frantzóla).
franzelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)franzélă s. f.,
g.-d. art. franzélei; pl. franzélefranzelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)franzelă f. pâine de lux mai mică și mai albă. [Gr. mod.: lit. (pâine) franțuzească].