franj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.
2. (
Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [
Var.: (
2)
fránjă s. f.] – Din
fr. frange.franj (Dicționar de neologisme, 1986)FRANJ s.n. (
La pl.)
1. Fire (de mătase, de lână etc.) lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele etc.
2. (
Anat.) Formație filamentoasă care alcătuiește marginea unui organ. [pl.
-uri. / < fr.
frange].
franj (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRANJ s. n. (pl.) 1. fibre lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele. 2. (anat.) formație filamentoasă la marginea unui organ. 3. (geol.) structură foarte ondulată, adesea sub formă de unghiuri ascuțite. (< fr.
frange)
franj (Dicționaru limbii românești, 1939)*franj n., pl.
urĭ (fr.
frange, d. it.
frangia, d. lat.
fĭmbria. V.
frînghie). Pl.
Mold. Barb. Cĭucurĭ, canafurĭ micĭ și dese pe marginea uneĭ draperiĭ.
franj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)franj (ornament textil)
s. n.,
pl. fránjuri