franca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRANCÁ, franchez, vb. I.
Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj.
2. A timbra o scrisoare. – Din
it. francare.francaFRÁNCA2 v. lingua franca.
franca (Dicționar de neologisme, 1986)FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă).
2. A timbra o scrisoare. [P.i.
-chez, 3,6
-chează. / < it.
francare, cf. germ.
frankieren].
franca (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it.
francare, germ.
frankieren)
franca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)francá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
francheáză